Câteva zile în Viena și cum trebuia să arate Dorna

Acum câteva zile m-am întors dintr-o minivacanță în Austria. Am stat mai mult prin Viena, unde am vizitat cam tot ce se putea vizita în două zile. În prima zi am fost la Palatul Schonbrunn. Deși am mai fost o dată, acum am reușit să vedem tot, în afară de grădina zoologică.

După Schonbrunn, am luat-o spre centrul vechi. Am parcat mașina într-un garaj unde a trebuit să las cheia unui nene care tot muta mașinile de colo-colo, ca să facă loc. De acolo am luat-o pe jos spre catedrala Sfântul Ștefan. Înainte să intrăm, am coborât cu un lift în gura de metrou Stephansplatz, unde am făcut pipi și am mâncat la un fel de fast-food.

În aceeași zi, ne-am plimbat prin centrul vechi, care este absolut superb, am fost la școala spaniolă de călărie, palatul imperial (Hofburg), parlament și primărie. La primărie a fost mai interesant, pentru că se derula un festival de film și se pare că austriecii nu se joacă. La noi se pun tarabe din PVC ca la piață, la ei arată ca pe Calea Victoriei. Un ecran imens întins pe fațada primăriei, scaune pentru toată lumea și sonorizare excelentă. Vizionarea – gratis.

Buuun.

A doua zi am fost la Prater, care e un parc de distracții. Am ajuns puțin mai devreme de deschidere, așa că am avut timp să ne familiarizăm cu atracțiile. Ne-am dat în caruselul gigant, ale cărui cabine arată ca niște căsuțe din parcurile de camping sau ca niște vagoane de tren vechi de un secol. De sus, vederea peste Viena e superbă și ai timp să faci poze la tot, pentru că roata se oprește.

Tot la Prater ne-am dat cu karturile. De două ori, chiar. Prima dată am cam luat țeapă, pentru că mergeau cam încet și traseul era cam scurt. A doua oară a fost mai profi, cu căști și karturi mai puternice. Ca de fiecare dată, singurul lucru care contează este că l-am bătut pe frate-meu.

În aceeași zi am plecat din Viena și am luat-o spre Baden bei Wien, care ar trebui să semene cu Vatra Dornei. Ei bine, nu. La ei cazinoul e cazinou și arată ireproșabil. La noi, clădirea e o ruină care stă să se prăbușească peste omul care doarme și-și face nevoile printre schele. Tot la ei, poți să mergi cu tramvaiul până la Viena.

Am mâncat un șnițel vienez grozav și ne-am plimbat pe străduțele înguste și foarte îngrijite. N-am văzut nici o clădire mov. Toate au același stil și e o plăcere pentru ochi oriunde ți-ai îndrepta privirea.

În loc să plătească rate la un autobuz care e folosit o dată pe săptămână, tovarășul primar Moraru ar trebui să facă o vizită până la Baden bei Wien. S-ar putea să-i placă atât de mult, încât o să se mute acolo. Sau s-ar putea să-i fie atât de mare rușinea că el n-a reușit să asfalteze o stradă în doi ani și o să se sinucidă.

Ultima zi ne-am petrecut-o mai mult în Neusiedl am See, unde ne-am plimbat pe malul lacului și am făcut poze. Ah, și am auzit un moș care a tras cu nonșalanță un pârț.

Eu nu scuip pe jos, eu scuip în sacoșă

Se făcea că intram în metrou la Piața Iancului cu Ionuț. Un nene pe la vreo 50 de ani, cu burtă, șlapi și un tricou găurit pe la subsori, ședea pe un scaun. Ținea o sacoșă între picioare. Ei bine, nenea ăsta țipa la un băiet de la firma de pază. La rândul lui, băietul de la firma de pază își umfla mușchii la grăsulea. Mușchi, grăsime, pe-acolo.

Acești doi „bărbați bine” și-au schimbat niște vorbe tare frumoase. Dialogul a fost cam așa (primul e grăsunul de pe scaun):

- Bă! Cine ți-a zis ție că eu scuip? Tu nu vezi că eu nu scuip pe jos? Eu scuip în sacoșă!

- Ți-am zis să nu mai țipi la mine! De ce scuipi pe jos?

- Bă tu nu vezi că eu scuip în sacoșă?! Ce treabă ai tu dacă eu scuip în sacoșă?

- (liniște)

- Vezi-ți bă de treaba ta!

În momentul ăla, eu cu Ionuț am hotărât să plecăm de acolo, că urlau prea tare maimuțele. S-a făcut liniște. După vreun minut, băietul de la firma de pază trece prin fața noastră gâfâind. Îi zic lui Ionuț „ăsta se duce după întăriri”. N-a durat până s-a adeverit ce am spus. Grasul de la Scorseze a venit cu un coleg de-ai lui… dar mai bine respira într-o pungă de hârtie ca să se liniștească. „Forța” suplimentară era un nenică pe la vreo 40 de ani, slab, dar slab rău de tot, de stăteau hainele pe el ca pe umeraș. Și ce sfat să-i dea el bunului său coleg? „Vezi să nu dai în el”. Ei bine, eu în momentul ăla am pufnit în râs. Mai ales că sclepțul nu s-a dus „în intervenție” și a rămas să privească de la distanță.

Nu știu ce s-a întâmplat mai departe, doar că angajatul lunii de le Scorseze a trecut de vreo 2-3 ori prin fața noastră, fluturând pulanu’ și gâfâind. La un moment dat și-a dat șapca jos din cap și se uita în gol.

Gizăs.

O mică actualizare

Am fost de Paște la Dorna și am făcut un mic fotoreportaj, pe care îl puteți vedea aici.

Interviul de istorie orală pe care l-am făcut la sfârșitul anului trecut cu o doamnă care a participat la revoluția din ’89 va fi publicat într-o carte, alături de alte câteva interviuri.

Nu mai este mult și se mai termină un an universitar. Vine vara și aș vrea să merg în Deltă, să fac poze și să mă plimb cu barca.

Fotografii pachete-pachete

În urmă cu vreo lună mi s-au cerut niște fotografii pentru a fi publicate, sub forma unui foto reportaj, în revista Stud-life. N-am avut ce să fac decât să mă conformez. N-a ieșit chiar un reportaj foto, și deși în descriere scrie că pozele au fost făcute la 4tuning Days 2009 de la București, s-a strecurat și un cadru de la King of Europe Cluj-Napoca 2009. Totodată, o fotografie a fost transformată din landscape în portret, lucru care i-a cam stricat farmecul. Revista Stud-life este distribuită gratuit în campusurile universitare din București și Constanța, iar numărul din ianuarie-februarie 2010 poate fi citit aici.

În perioada 20-21 februarie 2010 a avut loc, la Palatul Copiilor din București, evenimentul The Gathering: Origins, o convenție a iubitorilor de jocuri de tot felul. Action figures, cărți de benzi desenate, arme cu aer comprimat și board games. Fotografii aici.

Pe 24 februarie 2010, Paula Herlo, laureată a premiului Emmy, a răspuns la întrebările studenților prezenți la Serile FJSC. Lume multă, invitată cu picioarele pe pământ. Poze aici.

Hărți, panorame, schi și un cățeluș

Acum câteva săptămâni, când eram încă în București, am terminat de cartografiat pe Google Map maker orașul Vatra Dornei și zonele învecinate. Făcusem asta deja pentru OpenStreetMap.org, dar Google Maps e cunoscut de mai multă lume și are funcția de rutare inclusă. Am trasat toate străzile din Vatra Dornei, câteva puncte de interes și destul de multe drumuri județene și comunale din județele Suceava și Bistrița Năsăud – în total, aproape 300 de kilometri. Modificările se pot vedea live pe http://www.google.com/mapmaker, modificări care ajung și pe Google Maps după vreo două săptămâni.

La început mi s-a părut că se pierde prea mult timp cu moderarea modificărilor de către ceilalți utilizatori, dar după ce se aprobă mai multe modificări de același fel, nu mai e nevoie de moderare. Un sistem asemănător ar fi binevenit și pe OSM, pentru că acolo oricine își poate face de cap și e de datoria celor corecți să repare greșelile.

Odată ajuns în Dorna, am vrut neapărat să fac o imagine panoramică și am ales parcul ca subiect. După vreo patru încercări, a ieșit prima mea panoramă. Are 10.000 x 1.200 pixeli și o puteți vedea aici.

Înainte să ajung cu Cosmin în parc, am dat peste un cățeluș foarte drăguț și jucăuș, care la început era destul de speriat, dar i-a trecut destul de repede când a văzut că vrem să-i dăm ceva de mâncare. Cu ocazia asta, am scos aparatul din geantă și am tras câteva cadre cu noul meu obiectiv de 35mm și f/1.8, de care sunt foarte mulțumit. Una din fotografii poate fi văzută aici.

A doua zi am fost la schi pentru prima dată în sezonul ăsta. Vremea era superbă, așa că am hotărât să car după mine trepiedul și aparatul foto, poate reușesc să mai fac o panoramă, de data asta pe pârtia „Poienița”. În cele din urmă am reușit să fac două și le puteți vedea aici și aici. Vă recomand să le vizualizați la dimensiunile originale, pentru că o să puteți vedea și orașul mai bine.

Într-o singură panoramă a trebuit să folosesc puțin Photoshopul, ca să scot umbra mea și a trepiedului. Cadrele au fost puse cap la cap cu ArcSoft Panorama Maker 5 Pro, care face treabă foarte bună.

Fotografiile sunt cu licență „toate drepturile rezervate”, așa că dacă vreți să le folosiți în scop personal sau comercial, un mesaj de cerere este binevenit, mai ales că accept ușor aproape orice solicitare de acest fel .

Vizionare plăcută!

De astăzi, Ovi Maps este gratuit

Începând de astăzi, aplicația de navigație GPS „Ovi Maps” pentru dispozitivele Nokia nu mai necesită cumpărarea unei licențe.

Potrivit unui comunicat de presă emis astăzi de Nokia, această schimbare oferă, printre altele, dezvoltatorilor posibilitatea să creeze aplicații cu funcții de navigație fără costuri suplimentare.

Deși folosește hărți de la Navteq, acoperirea în România e destul de deficitară. Eu am reușit să găsesc doar două orașe reprezentate complet la nivel de stradă – București și Timișoara.

Dacă vrei să afli mai multe informații despre Ovi Maps 3 sau vrei să îl descarci, fă click aici.