Legături maliţioase

N-am avut nici un fel de chef în ultimele 2-3 zile, dar nu disper, pentru că încep să-mi revin, această iniţiativă fiind susţinută de acest articol, scris cu exact 24 de ore înainte de marele eveniment dintre ani, Revelionul 2007, nu că ar avea vreo legătură articolul cu evenimentul în sine. Nu îi dau aproape nici o importanţă, deşi anul acesta e diferit, România devenind mâine membră a Marii Uniuni Europene.
Scopul e altul
Mă gândeam cum e treaba cu urcarea pe scara socială, în particular la categoria artiştilor. Ca să subţiez şi mai mult filtrul, exemplific situaţia prezentă preponderent în America, unde e Ţara tuturor posibilităţilor, cică. Mai simplu, de ce artiştii recunoscuţi în muzică sunt acceptaţi şi ca actori iar cei care urmează şcolile necesare unui actor şi chiar au talent în această ramură nu sunt băgaţi deloc în seamă? Hmmm, oare pentru că aproape toţi au idei preconcepute? Se poate. Exemplu: marele artist 50 de cenţi (50 Cent pentru adevăraţii fani…) nu a avut nici o problemă să joace într-un film despre extraordinara sa viaţă. Putea fi şi alt film, rezultatul ar fi fost acelaşi: talent zero în interpretare. În cazul de faţă nici în muzică nu se descurcă prea bine la capitolul talent.
Alţi oameni cu adevărat talentaţi au probleme foarte mari în a-şi găsi un loc de muncă în ramura actorilor, iar când reuşesc să joace într-un film ori are un rol minuscul ori filmul nu va fi recunoscut cum ar trebui. Sunt, bineînţeles, excepţii şi inversări, dar acum mă axez pe fenomenul mai puţin observat de publicul larg.
Publicul dinainte de public, adică cei care văd filmul înainte de lansare, trebuie să fie cu capul pe umeri şi să nu urmeze pe liderul Grupului Martalogilor Aspiranţi.
Concluzie
Dacă munceşti îndeajuns de mult pentru a ajunge cineva, mergi mai departe pentru că o sa iasă ceva, cândva. Nu te da mare că ai făcut 30 de facultăţi. Ciocu’ mic.
Dacă ai ajuns cineva în urma unei coincindenţe, nu te da mare şi tare, pentru că o să se afle până la urmă. Ciocu’ mic.