Mai sunt câteva zile până plec la capitală. Până atunci vreau să vă răpesc câteva minute din viaţă, să spun că nu-mi va fi dor de ţărănimea moldovenească.

După vreo două luni de aşteptări am primit pozele cu fosta mea clasă de liceu şi filmările de la cursul festiv şi banchet. Pe lângă faptul că le-am aşteptat cu toţii atâta vreme, întreaga lucrare este de un adevărat căcat, numai nu pute.

Sfat: dacă o să vină la voi un nene pe nume Florin să vă prezinte oferta pentru filmările şi fotografiile de la sfârşitul anului şcolar, să nu-l băgaţi în seamă. Acest nene este de la Iaşi (sau Suceava, nici el nu ştie prea bine) şi reprezintă firma SC YOUNG AND OPEN SRL. O să deranjeze orele, frumos îmbrăcat, cu un Sony Vaio în mână, şi o să spună că a mai făcut un catraliard de lucrări pentru toate liceele din judeţ. N-o să acceptaţi, pentru că o să fie doar gura de el, dar dacă o să acceptaţi, aşteptaţi-vă să scape camera video pe jos la cursul festiv iar la banchet să se îmbete binişor.

După toată operaţiune de “colectare a datelor” o să mai aşteptaţi vreo lună până o să primiţi CD-urile cu pozele pe care voi le-aţi făcut în timpul anilor de liceu, CD cu o prezentare grafică de doi bani, băieţii fiind atât de comozi încât nu o să rotească pozele în poziţia lor normală. Enervaţi de tot jegul, veţi sta cu sufletul la gură încă două luni, când o să primiţi şi restul materialelor, trimise pe tren, în nişte plase albastre. Când vă veţi arunca privirile pe albumele claselor, o să observaţi că unor foşti colegi le-au fost scrise greşit numele.

După toată aşteptarea, cel care a ţinut legătura cu nenea Florin îl va suna pe cel din urmă, spunându-i că unele nume nu sunt scrise corect şi că nu arată bine albumele, iar Florin îi va spune că nu e vina lui şi îi va închide telefonul în nas.

Aşadar, nu vă lăsaţi duşi de nas, pentru că la sfârşit o să vreţi să vă băgaţi cucul şi nu o să mai puteţi.