22
Iun
09

Orașul meu de suflet a rămas fără suflet

Am fost acasă. Aproape. Am ajuns vineri dimineață iar sâmbătă seara m-am urcat iar în tren cu destinația București.

Țin minte că atunci când eram mic, Vatra Dornei era un orășel frumos, curat și cu oameni inimoși. Acum însă, toate astea aproape că au dispărut. Nu ai cum să ajungi în centrul orașului fără să te umpli de praf sau să îți trăncăne mașina din toate încheieturile. Cât despre oameni… Eram la „ubermarketul” Unicarm și stăteam la coadă cu frate-miu. Cumpărasem un bax de apă. În fața noastră era un bărbat pe la 40 de ani. Când termină domnișoara de la casă să pună pe bon produsele, dăm să punem și noi baxul de apă pe banda rulantă când… ce să vezi, nevasta bărbatului respectiv pune vine cu un pachet de gumă. Și după aia un suc. Și după aia un bax de hârtie igienică.

Puteți să-mi spuneți că e spiritul oamenilor dintr-un oraș mic. Eu o să zic că regulile de bun simț sunt aceleași peste tot. Și o să mai zic că în Vatra Dornei cine are norocul să dea de bani peste noapte are impresia că îi sunt permise mai multe lucruri, uitând de unde a plecat. Bineînțeles, peste tot e așa, dar într-un oraș ca Vatra Dornei ar trebui să existe alte valori. Valorile de acum jumătate de secol, când locuitorii nu aveau impresia că trăiesc într-un oraș mai mare decât este el de fapt.

„Ce bă, ai ajuns și tu la București și acuma crezi că ești deștept?” o să vrea cineva să mă întrebe. Acel cineva o să fie cineva care a plecat prin Italia și acum se plimbă cu o mașină tunnizată cu număr de Italia. Ei bine, nu, italianule. Odată ajuns în București am avut de-a face cu mai mulți nesimțiți decât în Dorna, dar și cu mai mulți oameni cu bun simț. A trebuit doar să-i găsesc pe cei din urmă. În Dorna, cei cu bun simț sunt din ce în ce mai puțini.

În altă ordine de idei, astăzi am început practica la RADOR. Carmen Ionescu, redactorul șef, a fost foarte de treabă. Ne-a explicat cum stă treaba prin agenție, care o să fie atribuțiile noastre și că o să avem un program foarte flexibil. Ah, și că dacă stăm până seara târziu o să putem merge acasă cu o mașină de serviciu :) . Dar mâine o să merg la interviul pentru Bursele Europa FM și dacă voi fi admis, va trebui să renunț la RADOR fără nici un fel de remușcare.


1 Răspuns to “Orașul meu de suflet a rămas fără suflet”


  1. 1 PuPe from d blog
    23 iunie, 2009 la 8:21 pm

    Pai Iuki, stii bine ca bucovinenii erau cunoscuti ca fiind niste persoane ospitaliere si cu bun simt, probabil din cauza vechilori “stapani” care au stat pe la noi, austro-ungarii.
    Cum pestele de la cap se-mpute, locuitorii dornei (ca sa nu spun vatreni) s-or fi saturat de primarii care stiau “bine” meserie, a, sa nu uitam de dorohoieni :P si au inceput sa se schimbe… plm alta explicatie nu-mi vine. Probabil si cei 7 ani de-acasa, nu stiu…


Lasă un Răspuns




Actualizat din când în când

Ciripeli pe twitter

Calendar

iunie 2009
L M Mi J V S D
« Mai   Iul »
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
2930  

Influenţe auditive săptămânale

Susțin

Poze marca Iuki Maximus

Adrian Ardelean in Fire

Adrian Ardelean in Fire

Adrian Ardelean in Fire

Adrian Ardelean in Fire

Adrian Ardelean in Fire

More Photos

Câţi au fost pe-aici

  • 26,025