FAIL în Vatra Dornei – unul din multele (nu chiar)

Editare din 22.10.2009: Ca să înțeleagă toată lumea, am făcut o greșeală aici. Și anume că în poza de mai jos nu este nici o eroare inginerească, ci e chiar după cum scrie la carte.

Le mulțumesc lui Dinu și Adi pentru explicații (vezi la comentarii).

Articolul original: Cum mă perindam eu ieri prin Vatra Dornei, acest oraș (municipiu, pardon) din care pleacă toți tinerii, am dat peste o minunată dovadă de prostie. Așa că mi-am scos telefonul din buzunar și am efectuat această grozavă poză. Iar acum câteva minute am postat-o pe rețeaua cheezburger.com, poate apare pe failblog. Până una alta, apăsați pe poză ca să votați poza și să o comentați.

În sfârșit, Vatra Dornei pe hartă

Am reușit să termin cartarea orașului Vatra Dornei. M-am mișcat atât de greu pentru că a trebuit să învăț pentru o restanță, pe care am și luat-o.

Puteți să navigați pe harta completă a străzilor din Vatra Dornei aici. Odată cu această realizare, vin cu rugămintea să îmi trimiteți eventualele greșeli și să nu modificați configurația străzilor după ureche. Traseele au fost înregistrate cu un terminal GPS cu eroare de maximum zece metri. Din acest motiv, am trecut de mai multe ori pe aceeași stradă și am trasat strada la media traseelor.

De asemenea, harta poate fi exportată pentru terminale GPS Garmin și da, este rutabilă. Pentru mai multe informații în acest scop, citiți aici.

Mai sunt multe puncte de interes de adăugat, dar momentan nu e o prioritate pentru mine.

Toate bune.

Practica la RADOR – nu prea i-am înțeles rostul…

Iacătă o să termin și eu practica săptămâna asta la RADOR. A fost frumos, ce-i drept, deși extrem de plictisitor. Plec de acasă, ajung la sediul SRR, traduc două-trei știri și mă întorc acasă. Teoretic ar trebui să stau acolo trei ore, dar asta s-a întâmplat o singură dată. În rest după vreo oră jumate-două am plecat, pentru că nu mai am ce să fac.

Bine, nici doamnele bine dispuse din redacție nu prea au ce face și se tot uită prin cataloage sau vorbesc câte bălării. Iar ele trebuie să stea acolo mai mult decât mine.

Nu trebuie să înțelegeți greșit. E o atmosferă foarte relaxată iar angajații sunt foarte de treabă. Însă mă așteptam la ceva mai multă agitație, dar de unde… Ce agitație să fie când vine vorba de tradus niște articole? Poate că cei de la celalte departamente, de exemplu cel de monitorizare radio, au de prelucrat mai mult material. Dar nu pot să spun asta, pentru că nu știu.

Dar, așa a fost să fie. Pentru că nu am fost admis la Bursele EuropaFm, a trebuit să frec menta (cel mult) trei ore pe zi (la Rador, că restul zilei nu se pune ).

Între timp, mi-am cumpărat bilet de tren cu destinația Vatra Dornei Băi pentru vineri. Mă întorc în orașul natal, cu entuziasmul la pământ, pentru că de când noul primar e la conducere, a transformat un orășel odată cochet într-un sat. Deși nu ar fi corect față de sate, pentru că aproape toate au acum străzile asfaltate, lucru care nu e nicăieri de văzut în Dorna.

Orașul meu de suflet a rămas fără suflet

Am fost acasă. Aproape. Am ajuns vineri dimineață iar sâmbătă seara m-am urcat iar în tren cu destinația București.

Țin minte că atunci când eram mic, Vatra Dornei era un orășel frumos, curat și cu oameni inimoși. Acum însă, toate astea aproape că au dispărut. Nu ai cum să ajungi în centrul orașului fără să te umpli de praf sau să îți trăncăne mașina din toate încheieturile. Cât despre oameni… Eram la „ubermarketul” Unicarm și stăteam la coadă cu frate-miu. Cumpărasem un bax de apă. În fața noastră era un bărbat pe la 40 de ani. Când termină domnișoara de la casă să pună pe bon produsele, dăm să punem și noi baxul de apă pe banda rulantă când… ce să vezi, nevasta bărbatului respectiv pune vine cu un pachet de gumă. Și după aia un suc. Și după aia un bax de hârtie igienică.

Puteți să-mi spuneți că e spiritul oamenilor dintr-un oraș mic. Eu o să zic că regulile de bun simț sunt aceleași peste tot. Și o să mai zic că în Vatra Dornei cine are norocul să dea de bani peste noapte are impresia că îi sunt permise mai multe lucruri, uitând de unde a plecat. Bineînțeles, peste tot e așa, dar într-un oraș ca Vatra Dornei ar trebui să existe alte valori. Valorile de acum jumătate de secol, când locuitorii nu aveau impresia că trăiesc într-un oraș mai mare decât este el de fapt.

„Ce bă, ai ajuns și tu la București și acuma crezi că ești deștept?” o să vrea cineva să mă întrebe. Acel cineva o să fie cineva care a plecat prin Italia și acum se plimbă cu o mașină tunnizată cu număr de Italia. Ei bine, nu, italianule. Odată ajuns în București am avut de-a face cu mai mulți nesimțiți decât în Dorna, dar și cu mai mulți oameni cu bun simț. A trebuit doar să-i găsesc pe cei din urmă. În Dorna, cei cu bun simț sunt din ce în ce mai puțini.

În altă ordine de idei, astăzi am început practica la RADOR. Carmen Ionescu, redactorul șef, a fost foarte de treabă. Ne-a explicat cum stă treaba prin agenție, care o să fie atribuțiile noastre și că o să avem un program foarte flexibil. Ah, și că dacă stăm până seara târziu o să putem merge acasă cu o mașină de serviciu . Dar mâine o să merg la interviul pentru Bursele Europa FM și dacă voi fi admis, va trebui să renunț la RADOR fără nici un fel de remușcare.

Vând Alfa Romeo

Cine are niște bani și un sac de cartofi și vrea să-și cumpere o mașină – uite oferta perfectă.

Acas’ la mine-i cald şi bine… aproape

Sâmbătă după-amiază am ajuns acasă, la Vatra Dornei. M-am întâlnit cu foşti colegi şi prieteni care au ales calea Clujului, Iaşiului sau mai ştiu eu care centre universitare.

Majoritatea timpului mi l-am petrecut la Orion, încercând să rezolv toate problemele apărute, gen stream, înregistrare, retransmisie Guerrilla. În cele din urmă am reparat tot.

Aseară pe la 11 a început să ningă. Tare. Şi acum ninge cu fulgi mari cât buricul degetului arătător.

Diseară plec înapoi la Bucureşti, fără laptopul meu  şmecher, care este în service şi pe care-l voi primi înapoi peste 10-15 zile, după cum a spus nenea de la service. Apropo, Sama Bit, care este Executive Partner Acer, are un program mai tâmpit decât secretariatul de la FJSC. Luni, marţi şi joi au între 10:00 – 16:00; miercuri între 13:00 – 19:00 iar vineri între 10:00 şi 14:00. Zic şi eu că le-a trebuit o saptămână doar ca să-şi dea seama ce era stricat.

Încă o chestie. M-am plimbat cu vechea Dacie a familiei. Mi-era dor de o Dăcioară pe carburator, aşa că i-am dat trei şpriţuri, am tras şocul şi am dat cheie. Exceptând sârmele din scaun care îmi intrau în cur şi-n coaste, a fost chiar frumos. Şi PuPe , care m-a însoţit, a apreciat valoarea călătoriilor şi, în lipsa unui aparat de radio în maşină, a furnizat muzica de pe propriul său telefon mobil.