Am fost la Dorna Xtrem, ediția 2009. Mulți nebuni, câteva picioare rupte, câteva capete trântite de copaci. Noroc cu căștile de protecție…
Cele câteva poze făcute de mine le găsiți aici.
In other news, miercuri după-amiază plec la mare. Ultima dată am fost pe litoralul românesc acum 6-7 ani, cu părinții. Acum merg, pentru prima dată, în Costinești împreună prietenul meu ăl mai bun, iar acolo o să ne întâlnim cu alți prieteni plecați deja sau care vor ajunge după noi.
Băieții și fetele de la HappyFish.ro vor altă Românie. Și eu.
Al patrulea episod din seria „Vrem altă Românie” mi se potrivește cel mai bine. N-am vrut să umplu pagina cu cinci filme de pe Youtube, așa că v-aș ruga să vă vă orientați singurei și să vă uitați și la celelalte episoade. Sunt pe canalul HappyFishTV de pe Youtube.
Eu m-am săturat de șoferii care claxonează atunci când mașina din fața lor nu se mișcă. Claxoanele nu sunt obiecte magice, care fac lucrurile să zboare sau să dispară.
Peace out.
Mă trezesc frumos pe la 8. Deschid robinetul. Apă caldă – canci. Mă spăl pe faţă cu apă rece. După jumate de oră începe să-mi curgă nasul. După o oră încep să strănut. După două ore mă duc la farmacie să-mi cumpăr pastile de răceală.
Cred că e a treia oară când răcesc iarna asta, de fiecare dată după un oarecare efort. Prima dată m-a prins aiurea, că na, trebuia să răcească şi omul. A doua oară m-a prins după 20 de ore de stat treaz, din care ultimele 5 transpirate. Ieri am alergat ca un cal de la Cotroceni până la Eroilor pentru că m-am încurcat în troleibuze şi trebuia să ajung la test. Până la urmă am luat autobuzul de la Eroilor şi am ajuns exact la fix.
Până una alta, acum mi s-a desfundat nasul. Sper să-mi treacă, să pot citi şi eu ceva pentru examenul de luni.
Cu câteva zile înainte de o săptămână plină de teste şi cu o săptămână înainte de sesiune mă aflu într-o situaţie grea. Mă chinuie o lipsă totală de chef. Mâine o să am ce face, dar ce dracu fac azi?
Acum câteva zile mi-am cumpărat scule. Mixer şi microfon Behringer. Mai am nevoie de un laptop cu line-in, care o să vină în curând. După toate achiziţiile astea, te-ntrebi poate ce am de gând să fac. Ei bine, nenea Iuki coace o plăcintă cu stafide (de fapt o să deschid un post de radio online). Un fel de continuare al experimentului Radio Bunicuţa, însă mai profesionist şi mai stabil, în sensul că o să funcţioneze.
Da, nene. A făcut blogul ăsta doi ani. Mă rog, blogul lui Iuki. Primul articol l-am scris pe recensământ-pentru-intelect-blogspot.com, care acum este un rahat spart de cineva sau ceva. N-a durat prea mult şederea pe blogspot. Am trecut pe WordPress pentru că e mai profi, nu că aş fi şi eu, dar măcar puteam să mă laud la momentul respectiv că e mai complicat.
Am scris o grămadă de baligi în timpul ăsta şi nu reuşesc să înţeleg cum un singur om – cititorul meu fidel – a reuşit în doi ani să intre pe blogul ăsta de 13.000 de ori. De asemenea, nu înţeleg de ce la căutarea “rapidshare” pe google, al cincilea rezultat face legătura la blogul ăsta.
Una peste alta, ştiu că ţi-am tot promis, cititorule, că o să scriu mai mult. Nu o să se întâmple asta pentru că, deşi sunt o speranţă a societăţii româneşti multilateral dezvoltate, mi-e lene.
De ziua ta, ţi-am făcut cadou o temă de Crăciun, cu roşu şi toate alea. La mulţi ani, blogule! Să trăieşti cât o să trăiesc şi eu.
Vorbeam cu Pupe de la pupefromdblog şi ziceam că n-am chef să scriu pe blog. Am ce scrie, dar n-am chef. Aşa că, atunci când îmi vine cheful, să fiţi pregătiţi.
