Asta a zis Jeremy Clarkson duminica trecută la Top Gear. A fost frumos.

Nu mi-a plăcut că multe din scene au fost regizate, de exemplu cea cu satul de țigani. Un om normal care a condus 1000 de kilometri la viața lui știe că nu trebuie să o ia pe un drum pietruit și prăfuit ca să ajungă de la București pe Transfăgărășan. Ce nu mi-a mai plăcut a fost că secvențele de pe Transfăgărășan au fost prea puține.

Pe partea bună a lucrurilor, Clarkson a zis că e cel mai bun drum pe care a condus vreodată, pilotul elicopterului de la sfârșitul filmului a făcut niște manevre de care poate fi mândru, Cosmin Giurgea a apărut pentru 3 secunde în cadru și a zis-o pe engleză românească și s-a făcut reclamă căcălău pentru Dacia Sandero, chiar dacă a fost distrusă ca să se oftice James May.

Deși sunt unii cărora nu le convine că s-au arătat și unele lucruri negative din România, e o certitudine că numărul de turiști străini care vor veni cu mașina pe Transfăgărășan va crește.

Am ajuns aseară în Piața Constituției, la Renault F1 Team Roadshow. Destul de târziu, ce-i drept, când lumina nu era chiar potrivită pentru fotografiat lucruri. Dar m-am descurcat eu cumva. Puteți vedea tentativele de fotografiat aici.

Cât despre organizare, nu am decât cuvinte de laudă. Singura excepție a fost prezența angajaților BGS, care nu o singură dată au stricat cadrul fotografiei. S-a mai întâmplat și la alte evenimente.

Am fost plăcut impresionat să-l văd pe Romain Grosjean făcând drifturi și 360-uri cu o mașină de Formula 1. Daaamn!

Au mai fost prezenți câțiva piloți care și-au demonstrat talentul, printre care și Julien Piquet, care a ieșit cu un Renault Megane Trophy pentru doar câteva minute, întorcându-se destul de dezamăgit după doar două minute. A comunicat ce era de comunicat mecanicilor, care după vreo 20 de minute de discuții au dezmembrat mașina și și-au băgat nasul la motor.

S-au dat postere cu evenimentul în cauză și trei dintre piloți au dat autografe. Nu-i știu numele nici unuia dintre aceștia. De altfel, din câte am observat aseară, nici cei care se înghesuiau să primească autografe pe postere nu știau.

În zona expozițională a fost adus noul model Fluence, despre care se crede că este varianta sedan a lui Megane.

Evenimentul continuă astăzi, tot în Piața Constituției din București, și se încheie la ora 18:00.

Editare din 22.10.2009: Ca să înțeleagă toată lumea, am făcut o greșeală aici. Și anume că în poza de mai jos nu este nici o eroare inginerească, ci e chiar după cum scrie la carte.

Le mulțumesc lui Dinu și Adi pentru explicații (vezi la comentarii).

Articolul original: Cum mă perindam eu ieri prin Vatra Dornei, acest oraș (municipiu, pardon) din care pleacă toți tinerii, am dat peste o minunată dovadă de prostie. Așa că mi-am scos telefonul din buzunar și am efectuat această grozavă poză. Iar acum câteva minute am postat-o pe rețeaua cheezburger.com, poate apare pe failblog. Până una alta, apăsați pe poză ca să votați poza și să o comentați.

Ei bine, n-a fost atât de bine organizat pe cât mă așteptam. Am ajuns abia ieri, pentru a doua zi de competiție și am rămas dezamăgit. Am plătit 20 de lei intrarea ca să aștept 2, 3, 4, chiar 5 minute între schimbările de piloți și mașini, ceea ce a transformat evenimentul într-unul destul de plictisitor.

Totodată, așa-zisul “salon de tuning” a fost o dezamăgire totală. 10-15 mașini expuse afară, destul de aproape una de alta, fete puține și neinteresate de fotografi.

Spectatorii, cel puțin cei din jurul meu, au fost aproape nesimțiți și nu prea aveau ce căuta la un astfel de eveniment. Toată lumea vorbea de Tengu, deși cred că jumătate din ei nu auziseră de el până acum patru-cinci zile. În câteva curse, Tengu a pierdut în fața unor drifteri din străinătate, iar câștigătorii nu au avut parte de aplauze, ci de huiduieli.

Nu mai zic de tarabele cu mici și bere, care au transformat competiția într-o mică serbare câmpenească.

Am făcut puține fotografii și le-am pus aici.

Am reușit să termin cartarea orașului Vatra Dornei. M-am mișcat atât de greu pentru că a trebuit să învăț pentru o restanță, pe care am și luat-o.

Puteți să navigați pe harta completă a străzilor din Vatra Dornei aici. Odată cu această realizare, vin cu rugămintea să îmi trimiteți eventualele greșeli și să nu modificați configurația străzilor după ureche. Traseele au fost înregistrate cu un terminal GPS cu eroare de maximum zece metri. Din acest motiv, am trecut de mai multe ori pe aceeași stradă și am trasat strada la media traseelor.

De asemenea, harta poate fi exportată pentru terminale GPS Garmin și da, este rutabilă. Pentru mai multe informații în acest scop, citiți aici.

Mai sunt multe puncte de interes de adăugat, dar momentan nu e o prioritate pentru mine.

Toate bune.

Și să mă-ntiiiiiiind… așaaaa…

A venit vremea să mai scriu și eu câte ceva pe-aici.

Și să încep cu începutul. Așa cum a zis și PuPe în cel mai nou articol al său, la fel – după o lungă pauză, am reușit să mergem la mare. Singuri. A fost mișto. Ne-am întâlnit în Costinești cu mai mulți amici, am stat la plajă, ne-am bălăcit și am pierdut vremea pe terase. Am rămas plăcut surprins de restaurante/terase. Mă așteptam ca mâncarea să fie mai puțină, mai proastă și mai scumpă. Din contră, am mâncat bine și cu bani puțini.

Am avut parte de o săptămână de relaxare. La sfârșitul sejurului ne-am urcat în tren, cu destinația Suceava. Acolo ne-a așteptat cineva cu mașina și am pornit spre Dorna, cu mine la volan. Ei bine, în momentul ăla s-a cam terminat cu relaxarea.

Cum a zis și PuPe, noroc că are frâne bune Volvo, că dacă nu, ne trezeam cu un Mercedes mulat pe laterala mașinii noastre. E a doua oară când vreau să depășesc un “italian” (român de la Pocreaca de Jos, plecat în Italia să ude florile bogaților) și să mă trezesc cu el peste mine, pentru că vrea să depășească și el, dar nu se uită în oglinzi înainte. Ți-am dat blițuri, te-am claxonat, ce mai vrei?

Oamenii ăștia au plecat de la sat în căutarea unei vieți mai bune (și în România se poate câștiga bine, dar las asta pe altă dată). Prin satul lor mergeau cu căruța sau cu tractorul. Odată ajunși în Italia, stau cu chirie într-o șură dar au strâns destui bani pentru un Mercedes-Benz  clasa E de 15.000 de euro sau pentru un BMW seria 5 de 12.000 de euro sau pentru un VW Passat de 10.000 de euro. Și uite așa s-au ales toți ăștia cu mașini tari. Sau cel puțin așa cred ei. Degeaba te dai mare că ai Passat, dacă mașina ta are motor de 1.9 diesel.

Crezi că dacă vezi în oglindă un Volvo S60, n-o să te ajungă din urmă? Poate S60-ul ăla are sub capotă un motor 2.5T cu puțin peste 200 de cai, astfel încât atunci când te hotărăști să te uiți în oglindă și să te dai la o parte, văzând că nu poți ține pasul, o să te uiți ca vițelul la poartă nouă când trece pe lângă tine.

Eu mă consider un șofer civilizat, așa că mă enervez când văd un șofer care depășește pe linia dublă continuă, doar pentru că nu ar putea depăși în condiții normale. Pentru că are un VW Touran…

Și încă ceva. Vă rog eu foarte frumos ca primul lucru pe care-l faceți după ce porniți motorul este să aprindeți farurile. Și nu pozițiile, ci luminile de drum.

Conduceți civilizat, că nu arde.

Pe curând.

Am fost la Dorna Xtrem, ediția 2009. Mulți nebuni, câteva picioare rupte, câteva capete trântite de copaci. Noroc cu căștile de protecție…

Cele câteva poze făcute de mine le găsiți aici.

In other news, miercuri după-amiază plec la mare. Ultima dată am fost pe litoralul românesc acum 6-7 ani, cu părinții. Acum merg, pentru prima dată, în Costinești împreună prietenul meu ăl mai bun, iar acolo o să ne întâlnim cu alți prieteni plecați deja sau care vor ajunge după noi.

Iacătă o să termin și eu practica săptămâna asta la RADOR. A fost frumos, ce-i drept, deși extrem de plictisitor. Plec de acasă, ajung la sediul SRR, traduc două-trei știri și mă întorc acasă. Teoretic ar trebui să stau acolo trei ore, dar asta s-a întâmplat o singură dată. În rest după vreo oră jumate-două am plecat, pentru că nu mai am ce să fac.

Bine, nici doamnele bine dispuse din redacție nu prea au ce face și se tot uită prin cataloage sau vorbesc câte bălării. Iar ele trebuie să stea acolo mai mult decât mine.

Nu trebuie să înțelegeți greșit. E o atmosferă foarte relaxată iar angajații sunt foarte de treabă. Însă mă așteptam la ceva mai multă agitație, dar de unde… Ce agitație să fie când vine vorba de tradus niște articole? Poate că cei de la celalte departamente, de exemplu cel de monitorizare radio, au de prelucrat mai mult material. Dar nu pot să spun asta, pentru că nu știu.

Dar, așa a fost să fie. Pentru că nu am fost admis la Bursele EuropaFm, a trebuit să frec menta (cel mult) trei ore pe zi (la Rador, că restul zilei nu se pune ).

Între timp, mi-am cumpărat bilet de tren cu destinația Vatra Dornei Băi pentru vineri. Mă întorc în orașul natal, cu entuziasmul la pământ, pentru că de când noul primar e la conducere, a transformat un orășel odată cochet într-un sat. Deși nu ar fi corect față de sate, pentru că aproape toate au acum străzile asfaltate, lucru care nu e nicăieri de văzut în Dorna.

Lansat în luna mai a acestui an, primul videoclip iată videoclipul piesei So Good a trupei Electrik Red, aflată sub tutela Def Jam.

Dacă ai cunoștințe în SUA, albumul How to be a lady, Vol. 1 poate fi cumpărat de pe amazon.com.

Playerul pornește automat.

Am fost acasă. Aproape. Am ajuns vineri dimineață iar sâmbătă seara m-am urcat iar în tren cu destinația București.

Țin minte că atunci când eram mic, Vatra Dornei era un orășel frumos, curat și cu oameni inimoși. Acum însă, toate astea aproape că au dispărut. Nu ai cum să ajungi în centrul orașului fără să te umpli de praf sau să îți trăncăne mașina din toate încheieturile. Cât despre oameni… Eram la „ubermarketul” Unicarm și stăteam la coadă cu frate-miu. Cumpărasem un bax de apă. În fața noastră era un bărbat pe la 40 de ani. Când termină domnișoara de la casă să pună pe bon produsele, dăm să punem și noi baxul de apă pe banda rulantă când… ce să vezi, nevasta bărbatului respectiv pune vine cu un pachet de gumă. Și după aia un suc. Și după aia un bax de hârtie igienică.

Puteți să-mi spuneți că e spiritul oamenilor dintr-un oraș mic. Eu o să zic că regulile de bun simț sunt aceleași peste tot. Și o să mai zic că în Vatra Dornei cine are norocul să dea de bani peste noapte are impresia că îi sunt permise mai multe lucruri, uitând de unde a plecat. Bineînțeles, peste tot e așa, dar într-un oraș ca Vatra Dornei ar trebui să existe alte valori. Valorile de acum jumătate de secol, când locuitorii nu aveau impresia că trăiesc într-un oraș mai mare decât este el de fapt.

„Ce bă, ai ajuns și tu la București și acuma crezi că ești deștept?” o să vrea cineva să mă întrebe. Acel cineva o să fie cineva care a plecat prin Italia și acum se plimbă cu o mașină tunnizată cu număr de Italia. Ei bine, nu, italianule. Odată ajuns în București am avut de-a face cu mai mulți nesimțiți decât în Dorna, dar și cu mai mulți oameni cu bun simț. A trebuit doar să-i găsesc pe cei din urmă. În Dorna, cei cu bun simț sunt din ce în ce mai puțini.

În altă ordine de idei, astăzi am început practica la RADOR. Carmen Ionescu, redactorul șef, a fost foarte de treabă. Ne-a explicat cum stă treaba prin agenție, care o să fie atribuțiile noastre și că o să avem un program foarte flexibil. Ah, și că dacă stăm până seara târziu o să putem merge acasă cu o mașină de serviciu . Dar mâine o să merg la interviul pentru Bursele Europa FM și dacă voi fi admis, va trebui să renunț la RADOR fără nici un fel de remușcare.